Piteștiul la cutremurul din 1977. Dinspre Petrochimie cerul era roșu, de parcă totul ardea
Devastatorul cutremur din 1977, care a pus România la pământ, a făcut, în mai puţin de un minut, peste 1.500 de victime.
[wp_ad_camp_1]
În urmă cu 41 de ani, România avea să cunoască unul dintre cele mai mari cutremure din istoria sa. Acesta s-a produs pe 4 martie 1977 la ora 21:22, a avut magnitudinea de 7.2 pe scara Richter și o durată de 55 de secunde. A avut epicentrul în zona seismică Vrancea, la o adâncime de aproximativ 100 de kilometri.
Devastatorul cutremur din 1977, care a pus România la pământ, a făcut, în mai puţin de un minut, peste 1.500 de victime.
În Piteşti, un singur bloc a fost afectat mai serios, dar vibraţiile au determinat oprirea instalaţiilor din Arpechim, iar facla enormă produsă în timpul cutremurului a produs panică în rândul populaţiei, deoarece toţi ştiau că, în astfel de situaţii, oricând poate sări în aer Petrochimia sau Institutul Nuclear de la Mioveni. Cei care au trăit pe viu acele momente îşi amintesc, ca ieri, cum se înroşise cerul din cauza faclelor de la Combinat şi cum unele dintre blocurile-turn se înclinaseră atât de tare, încât se vedea cu ochiul liber.
În blocul 12 B din Trivale se vedea printre etaje
Blocul 12 B din Trivale a fost, conform mărturiilor vremii, singurul afectat în structură, iar timp de un an de zile, perioadă în care acesta a fost consolidat, locatarii de la etajele superioare au stat pe unde au putut.
Citiți și: Șocant! Pe cine caută Poliția Argeș?
La vremea respectivă, arhitect-şef al Piteştiului era Fane Popescu, omul care are o viziune de ansamblu asupra celor petrecute în oraş şi a ceea ce a urmat. „Noi, Piteştiul, am avut noroc că, spre deosebire de alte oraşe, nu am avut pagube, şi nici morţi! În general provincia a scăpat mai puţin afectată. Foarte puţine blocuri au avut de suferit, şi nu avarii prea mari. Câteva turnuri foarte înalte din Piteşti s-au înclinat de la verticală. Îmi amintesc că un bloc din Craiovei – în stânga, cum urci coasta – a fost afectat mai serios, deoarece a fost făcut din panouri mari prefabricate, care s-au mişcat din loc. S-au redresat, însă, de la sine. Dar nimic important, în comparaţie cu ce s-a întâmplat în Bucureşti!”.
La Petrochimie, s-au oprit automat toate instalaţiile
Imediat după ce pământul s-a oprit din mişcare, oamenii şi-au luat familia şi au ieşit pe străzi, iar panica a pus stăpânire pe oraş. Mai ales că mare parte a comunicaţiilor din Piteşti s-au întrerupt şi oamenii nu aveau cum să ia legătura cu cei apropiaţi şi să afle cum sunt, ceea ce a dus la accentuarea spaimei.
Imaginea ce se vedea dinspre Combinat a fost însă un fel de Apocalipsă. Mihai Georgescu, fost director al Arpechim, la fel ca şi colegii săi, a fost chemat de urgenţă la muncă. „Eu locuiam în Centru, pe Bulevardul Republicii, în faţa Centrului de Calcul. Dinspre Combinat se vedea tot cerul roşu, de parcă luase foc! Am stat acasă doar cât să îmi liniştesc familia şi apoi am plecat să văd ce s-a întâmplat la Petrochimie. Pe vremea aceea eram inginer-şef, director de uzină la Piroliză, aveam răspunderea întregii secţii. Din cauza vibraţiilor, aparatura de supraveghere şi control a determinat oprirea automată a instalaţiilor şi toate gazele erau evacuate în faclă, unde ardeau cu o putere extraordinară şi cu înălţimi enorme. Se vedea de la kilometri distanţă, părea că a luat foc cerul întreg! Instalaţiile au rezistat însă bine, nu s-au produs pagube. Într-un singur loc a fost o mică problemă, în Piroliză II, unde, din cauza trepidaţiilor, s-a rupt un ventil regulator de la o conductă”.