Raza: Oprit
Raza: km
Set radius for geolocation
post-title Pensia la 70 de ani?!

Pensia la 70 de ani?!

Pensia la 70 de ani?!

Pensia la 70 de ani?!

După ce PNL a lansat informaţii despre un proiect care prevede ca angajaţii să poată opta pentru pensionare până la vârsta de 70 de ani, opinia publică s-a aprins pe marginea acestui subiect. Fiind o temă delicată, anunţată într-un moment, spunem noi, inoportun (lumea aşteapta o decizie cu privire la pensiile speciale), am considerat că subiectul merită analizat şi, pe lângă părerile noastre, am discutat cu mai mulţi argeşeni, cu diferite profesii.

Disputa

Pe de-o parte, unii ar susţine un asemenea proiect, fiindcă pe fondul unei crize de personal anumite instituţii de stat nu mai pot funcţiona corespunzător. Priviţi, de pildă, ce se întâmplă în spitalele de stat, cum în anumite secţii e deficit de personal şi managerii aleargă după angajaţi. Pe de altă parte, tinerii care doresc să se angajeze, în învăţământ spre exemplu, spun că nu au loc de profesorii vârstnici. Se ridică şi problema capacităţii de a profesa, fiindcă de la o anumită vârstă, oricât ai fi de experimentat şi de valoros, nu te mai ajută corpul. Prin urmare, situaţia este foarte complicată. Totuşi, ar putea fi rezolvată într-un mod elegant, ba chiar sclipitor dacă ar exista, desigur, minţi sclipitoare.

Citiți și: Scandalos! Cine are cea mai mare pensie din România?

Echilibru

Din punctul meu de vedere, pentru a genera rezultate pozitive şi a mulţumi un segment cât mai mare de angajaţi, cred că trebuie să apelăm la mai multe „pedale”. Prima ar fi scăderea vârstei minime de pensionare la 60 de ani fiindcă, da, trebuie să ne bucurăm de pensie cât mai avem încă puterea de a ne bucura. Şi mulţi adulţi aflaţi la vârsta de mijloc privesc cu pesimism varianta unei pensionări la peste 65 de ani. „Nu mai apucăm pensia!” – sunt convins că aţi mai auzit vorbele astea pe undeva.

A doua pedală, acceleraţie dacă vreţi să o numiţi, face referire la angajaţii care se simt în putere, care vor să continue şi actele medicale dovedesc acest lucru. Pentru aceştia, da, este binevenită opţiunea de a prelungi activitatea în câmpul muncii, dar pe două paliere: primul la 65 de ani, respectiv al doilea până la maximum 70 de ani. Examinări riguroase ale capacităţilor fizice şi intelectuale ar fi necesare, credem, după vârsta de 60 de ani.

În ceea ce priveşte categoriile „speciale”, consider că trebuie ridicată un pic ştacheta, iar respectivii să se poată pensiona la o vârstă minimă de 50 de ani. Cred totuşi că, la momentul actual, să iei prima pensie la 45 de ani e un pic cam devreme şi inechitabil faţă de restul oamenilor „obişnuiţi” care poate suferă mai mult de stres şi nopţi nedormite decât „specialii”.

Aşadar, dacă umblăm un pic la balans, lăsând totodată şi portiţe pentru angajaţi de cursă lungă, vom avea mai multe beneficii: o vârstă mai mică de pensionare determină creşterea motivaţiei şi realizărilor pe plan profesional. Angajatul simte mai aproape vremea când poate culege roadele muncii de o viaţă şi îşi doreşte să muncească, să se realizeze. Altfel, având în minte ideea „Ce rost are? Oricum nu mai apuc pensia!”, spuneţi voi unde credeţi că ajunge…

„Nu suntem pregătiţi”

Dr. Tiberiu Stănescu ne-a oferit o opinie pe marginea acestui subiect.

„Creşterea obligatorie a vârstei de pensionare nu este binevenită. În România speranţa de viaţă (aproximativ 75 de ani) este cu cinci ani mai mică decât în ţările civilizate. În plus, sunt multe categorii de muncă grea şi salariaţi care lucrează sub un stres continuu. Nu suntem pregătiţi! Da, opţional, se poate merge pe creşterea vârstei de pensionare, dar în urma unor examene anuale: medicale, fizice şi psihiatrice. Cred că înainte de toate, în România, primul pas ar fi egalizarea vârstei de pensionare la femei şi bărbaţi. În ziua de azi, ambiţiile femeilor sunt la fel de mari şi, în plus, speranţa lor de viaţă e mai mare decât la bărbaţi. Ca o observaţie personală, întâlnesc mai multe văduve decât văduvi. Revenind, pentru anumite categorii profesionale ar fi benefică opţiunea creşterii vârstei, la cererea salariatului. Mă refer în primul rând la medici. Argumentul meu e în baza unor cifre, 15.000 de medici – deficit la nivel naţional. Este un gol mare în lumea medicală. Deşi au crescut salariile, medicii buni şi foarte buni tot pleacă. Motivul ţine de faptul că nu au condiţii în spitalele de stat din România. Practic, au crescut salariile, dar sistemul a rămas la acelaşi nivel, anume departe de Europa. Mai rău, din pricina descentralizării, şefii de spitale sunt numiţi în continuare politic!”

Evenimente promovate

Events Pro  |  Nu există evenimente create, adaugă câteva te rugăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Contact