Raza: Oprit
Raza: km
Set radius for geolocation
post-title City Break pe cont propriu la Viena, Budapesta, Bratislava de la Băile Felix

City Break pe cont propriu la Viena, Budapesta, Bratislava de la Băile Felix

City Break pe cont propriu la Viena, Budapesta, Bratislava de la Băile Felix

City Break pe cont propriu la Viena, Budapesta, Bratislava de la Băile Felix

City Break pe cont propriu sau o altfel de vacanță

Sătul fiind de aceleași vacanțe monotone petrecute în diverse stațiuni de pe litoralul autohton sau, prin alternanță, cel bulgăresc, al Mării Negre, m-am decis că este momentul să fac o schimbare. Și am început să iau în calcul mai multe sugestii. Eram hotărât să planific ceva interesant care să mă facă să uit de atmosfera de bâlci aglomerat până la refuz, tipic balcanică, din stațiuni precum Eforie Nord sau Mamaia.

M-am tot jucat cu tot felul de destinații ipotetice naționale (asta pentru că trebuia să folosesc vouchere de vacanță) și am ajuns la concluzia că Băile Felix nu le-am vizitat niciodată. Însă nu asta a fost elementul decisiv pentru care am ales un sejur de 6 nopți acolo, ci avantajul poziției geografice a acestei stațiuni. Practic la o aruncătură de băț (aprox. 10 Km.) de Vama Borș sau granița de vest a României. Și scurt fără prea multe planificări mi-am zis că de acolo aș putea să fac cel puțin 2 city-break uri către Budapesta și Viena. Distanțele erau acceptabile. Practic înjumătățisem distanța dat fiind faptul că locuiesc în Pitești.

Așa a prins contur în minte o idee brută de altfel de vacanță, care va fi rafinată continuu pe tot parcursul sejurului de 6 nopți la Băile Felix și chiar și mai încolo în excursia de la Viena.

Planificarea inițială pentru City Break Budapesta – Viena

Imediat ce ideea prindea din ce în ce mai mult contur am decis să încep să așez lucrurile, planificându-le cât mai detaliat cu putință. Destinația de bază, să-i spunem așa, era aleasă ca fiind Băile Felix. În primă instanță a trebuit să găsesc un hotel sau o pensiune care accepta vouchere de vacanță. După documentări am aflat că există o listă oficială cu toate unitățile turistice care acceptă acest tip de plată. Acestă listă o puteți găsi aici. Dat fiind faptul că îmi propusesem să stau 6 nopți iar valoarea tichetelor era de 1450 RON, a trebuit să mă limitez din start la pensiuni.

Ar mai fi de luat în calcul și faptul că rezervarea a fost făcută foarte din scurt iar majoritatea hotelierilor erau aglomerați. În final am reușit să rezerv la o pensiune ”ANA MARIA” chiar în centrul stațiunii Băile Felix. Avansul a constat în 5 vouchere de 50 de lei trimise în plic cu confirmare de primire pe adresa pensiunii.

Detaliile de cazare pentru România fiind stabilite am continuat cu planificarea celor 7 zile de sejur în așa fel încât să evit pe cât posibil monotonia. Mai ales că pe lângă soție, familia mai are și un puști de 6 ani și jumătate care se plictisește cu o viteză incredibilă. Deci acesta era un detaliu extrem de important pentru reușita vacanței.

Așa cum spuneam mai devreme în linii mari stabilisem în sânul familiei destinațiile importante pe care musai trebuia să le atingem, anume Budapesta și Viena. Dar la reflectare mai responsabilă categoric trebuia să dau și Cezarului ce era al lui. În traducere puștiul meu sigur nu ar fi fost extraordinar de încântat de minunățiile culturale ale Budapestei și Viena fără să se distreze și el după etaloanele lui de măsură.

Ceva aveam pentru el, dat fiind faptul că în Băile Felix știam că sunt cel puțin 2 ștranduri sau Aqua Park-uri, dintre care unul chiar destul de bine amenajat, anume Aqua Park President. Parte din problemă deci era rezolvată, însă categoric nu era suficient. Pentru cine are alternative de a lăsa pe cei mici în timp ce se duce în vacanță aceste considerente sunt inutile.

Răspunsul la dilema mea a venit relativ rapid după o zi sau 2 de căutări sub forma stațiunii ungurești Hajdúszoboszló care are unul dintre cele mai mari și mai spectaculoase Aqua Park-uri din Europa (Hungaro Spa). Am zis că asta sigur va împăca și capra și varza. Nu că mie personal mi-ar fi displăcut.

Astfel o nouă destinație se adăuga deja planului inițial de călătorie, Hajdúszoboszló. Distanța era mai mult decât acceptabilă, în jur de 80 de Km. Timpul de călătorie conform Waze era de 1 oră și 30 de minute. Cu siguranță o zi va fi petrecută în această locație.

În acest fel noul plan de călătorie urma să arate astfel. Prima zi, la Băile Felix, sosire și acomodare. A doua zi vizită la Aqua Park President și distracția oferită de facilitățile disponibie. Ziua 3 deplasare la Hajdúszoboszló, Hungaro Spa și relaxare în cel mai mare parc acvatic din centrul Europei.

În ziua 4 relaxare în Băile Felix, încărcarea bateriilor prin vizitarea atracțiilor locale de ex. Lacul cu nuferi și pregătirea pentru ziua următoare. Ziua 5 vizita de o zi aproximativ 12 ore la Budapesta. Ziua 6 relaxare și un pic de plajă la cel de-al doilea parc avatic din Băile Felix. Ziua 7 plecarea către Viena pentru un city break de 2-3 nopți.

Cam așa arăta planul inițial creionat acum mult mai detaliat în mintea mea. Se punea problema găsirii de cazare pentru Viena. O căutare rapidă pe Google și am identificat scurt o pensiune românească denumită ”Lucinel”. Recenziile erau foarte bune, gazda scria pe site că atmosfera va fi româneasca plus câteva sfaturi practice despre parcare gratuită sau la preț redus în Viena.

Am intrat pe site-ul pensiunii românești din Viena și am facut rezervare pentru 2 nopți. Am primit mesajele de confirmare aferente și asta a fost tot. Fără avans, fără prea multe complicații. Totul pe încredere și pe cuvânt.

Cu problemele de cazare stabilite, am mai făcut ceva documentare pe net în legătură cu atracțiile turistice din Budapesta și Viena, dar mai mult m-am concentrat pe Budapesta, urmând ulterior chiar și în vacanță să mă mai documentez pentru Viena, mai ales că acolo beneficiam de sfaturile unei gazde din România, oarecum.

Am schimabt ceva euro (câteva sute) mai ales că pensiunea din Viena dorea plata în numerar și oricum e bine să ai și ceva bani în portofel pe lângă cei de pe card. Plata cu card-ul în opinia mea a fost mult mai avantajoasă și cel puțin la parcări o metodă mai rapidă.

Cu toate aceste probleme clarificate și planificate am așteptat răbdător momentul plecării.

Sejurul de la Băile Felix

Călătoria de la Pitești până la Băile Felix a fost una lungă și de durată pe șoselele ”de mare viteză” ale patriei. E drept că am avut și vreo 125 de Km de autostradă de la Sibiu la Deva dar în rest șosele. În total aproximativ 470 km și 6 ore și 30 de minute de mers cu autoturismul cu tot cu opriri. Fiind pe GPL călătoria m-a costat vreo 90 RON. Destul de avantajos față de benzină.

Am ajuns la Baile Felix fără prea multe peripeții în timp ce Waze m-a dus direct în fața Pensiunii Ana Maria care, așa cum am spus, era situată chiar în centrul stațiunii. Destul de greu cu locurile de parcare pentru că pensiunea nu prea avea locuri proprii de parcare dar până la urmă m-am descurcat cu o parcare dintr-o mică piață aflată la 50 de metri.

Condițiile de la pensiune erau chiar de 3 stele, poate chiar de 3 stele cu plus, fiind curat, cu AC, frigider, TV, balcon, duș și baie, seif, dulap. Totul corespundea pozelor și descriilor de pe site-ul pensiunii. Apropo, din toamna acestui an (2018), am aflat de la proprietar, pensiunea va fi complet renovată, iar la anul cred că va arăta de 10 pentru că și acum era de 8,5. Pentru cei cârcotași pot verifica profilul unității turistice pe booking.com.

Odată ajunși, cu mașina parcată și bagajele urcate, gazda ne-a făcut un scurt tur de orizont al pensiunii, care avea o piscină termală interioară destul de măricică precum și o terasă și un bar exterior unde se puteau servi băuturi. Am coborât rapid direct la piscină în jurul orei 16.00 pentru o relaxare binemeritată după un drum lung. Piscina, așa cum menționam, avea o temperatură de 36-38 de grade Celsius. Practic nu puteai să stai în ea mai mult de 15-20 de minute.

Am zăbovit vreme de 1 oră și jumătate după care ne-am îndreptat către stațiune pentru a lua cina. Ofertele erau destul de variate și pentru toate buzunarele. De la restaurante tip împinge tava până la cele normale și chiar fact food-uri. Toate ofereau meniuri cu 3 feluri de mâncare pentru 17 – 18 lei sau pentru cei care vroiau mai multă diversitate puteai folosi meniul care pentru o consumație de 2 adulți costa undeva în jur de 80 de lei.

Spre seară ne-am îndreptat către Oradea, că tot era la o aruncătură de băț. (aprox. 4 km.) Vizita a durat în jur de 3 ore în care ne-am tot învârtit prin centrul istoric al orașului, care este deosebit de frumos, mai ales clădirile vechi restaurate recent. Recomand cu căldură un astfel de tur pentru că e păcat să ratați șansa mai ales că este foarte aproape de stațiune. În drum spre pensiune am făcut plinul rezervorului de GPL. Prețul 2,45 lei sensibil mai scump ca în Argeș unde este 2,26 lei.

Oricum recomandarea este să aveți rezervorul plin când părăsiți România pentru că în Ungaria sau în Austria combustibilul este mai scump cu 20 – 30 de eurocenți respectiv forinți. Este de evitat să alimentați din aceste țări, doar dacă nu aveți de ales.

A doua zi așa cum planificasem am hotărât să mergem la Aqua Park President din Băile Felix. Vremea nu a ținut foarte mult cu noi fiind încă de dimineață înnorat. Pe la ora 12.30 am hotărât să mergem în ideea în care chiar dacă începea să plouă existau și piscine acoperite de interior.

Am întrebat la recepție despre acest ștrand și am aflat că putem achiziționa bilete de intrare chiar de acolo, pensiunea având un protocol de promovare încheiat cu Hotelurile President. Partea bună este că protocolul prevede și o reducere de 50%, practic cumpărând biletele la jumătate de preț (50 de lei). Morala: Întreabă întotdeauna că e gratis!

Ne-am echipat, am urcat în mașină și am mers aproximativ 1,5 Km până în apropierea Hotelului President. Acolo am parcat relativ foarte ușor. La intrare în Aqua Park am aflat că pe lângă bilet mai primim și niște brățări inteligente care erau folosite exclusiv la cumpărarea de produse alimentare în interiorul parcului. Acestea erau încărcate cu credite în funcție de suma dorită. Astfel minim obligatoriu era 10 lei de persoană. Am hotărât să încarc 20 de lei de persoană, astfel având la dispoziție 40 de lei. Dacă banii nu sunt cheltuiți aceștia se returnează la plecare.

Am intrat în interiorul ștrandului, ne-am dezechipat la vestiare și ne-am așezat la niște șezlonguri cu umbreluțe. Vremea a fost totuși un pic capricioasă, însă nu a plouat. Ștrandul dispune de 4 tobogane în aer liber, de lungime mică spre medie și încă 2 care sunt în interior. Există 3-4 piscine interioare pe lângă cele 3 exterioare. Toate sunt amenajate foarte bine.

Despre gustări sau băuturi din interior, prețurile erau destul de piperate, la fel ca pe litoral. O bere 7-8 lei, o felie de pizza 8 lei, pop corn mic 6 lei, etc. Se putea servi și masa în regim ”plimbă tava” însă la fel prețurile nu erau prea prietenoase. Una peste alta acest Ștrand chiar are destule facilități pentru prețul de intrare, mai ales dacă biletele sunt cumpărate cu 50% reducere. O zi pe care nu o veți regreta mai ales dacă familia este compusă și din copii.

O zi la Hungaro Spa, Hajdúszoboszló

Ziua următoare am procedat conform planului și după ce ne-am trezit am plecat în jurul orei 08.00 către Hugaro Spa, Hajdúszoboszló. Drumul către stațiunea din Ungaria, nu a fost foarte lung dat fiind faptul că sunt în jur de 80 de Km. de la Băile Felix. Mă așteptam să facem mult mai puțin timp pe drum, undeva la 1 oră și 30 de min. Dar asta datorită faptului că nu prea am mers deloc pe autostradă.

Nu uitați să cumpărați vignetă de drum pentru Ungaria din orice benzinărie Mol. Costă in jur de 47 de lei și este valabilă 10 zile. Deasemenea ar fi bine să aveți activat roamingul și de voce și de date. Datele pentru Waze sau Google Maps, pentru a nu mai avea bătăi de cap. Și credeți-mă Waze-ul m-a dus exact unde am vrut și bonus m-a scutit și de amenzi de viteză, întotdeauna avertizându-mă de limite de viteze și poliție. Merită fiecare leu.

Am ajuns la o poartă de acces, am parcat mașina pe niște locuri de parcare de lângă gard, Hungaro Spa fiind atât de mare și cu mai multe puncte de acces. Am realizat ulterior mărimea, după ce am primit un pliant imediat ce am platit cei 5800  de forinți (aprox 80 Ron), pentru 2 adulți și un copil. Am mers pe jos pe niște alei preț de 10 minute, traversând și un lac destul de măricel de agrement cu hidrobiciclete. Pe măsură ce intram în acest complex, realizam imensitatea acestuia. Zeci de piscine tematice. De la piscină cu plajă mediteraneană până la cele sportive pentru polo, pentru copii cu corăbii și pirați și chiar balneo cu apă cu nămol.

Însă piesa de rezitență a acestui complex o reprezintă un complex de tobogane acvatice de mărime medie și mare, unice în Europa Centrală și de Est. Sunt impresionante prin mărime și complexitate. Orice aqua park din România ati fost nu încercați să faceți nici o comparație. Nu are nici o legătură, sincer. Partea proastă a acestui complex în complex este că mai trebuie să plătiți și aici bilet pentru a intra. Și nu prea ai cum să te abții pentru că dacă vii pentru prima dată, nu ai cum să ratezi așa ceva. Mai ales dacă sunteți și cu copii.

Astel că fără să am încotro am achiziționat alte 3 bilete, anume 2 adulți și un copil. Prețul, aproximativ la fel cu cel de la intrarea principală – 5700 de forinți. Dar merită cu vârf și îndesat. Există mai multe pachete, standard, exclusive ș.a.m.d. Există afișe la casa de bilete în care se explică ofertele, chiar și în română. Nu ar trebui să aveți probleme în acest sens. Deși pentru a te înțelege cu oricine, puțină engleză nu strică.

Am primit niște brățări inteligente cu cod de bare care puteau fi scanate când intram în zona toboganelor și atunci când ieșeam în zona principală a Hungaro Spa ca să spun așa. Te poți plimba pe oriunde în acest complex odată ce ați achiziționat și acest bilet fără opreliște.

Ar mai fi câteva sfaturi pe care aș putea să vi le dau. De exemplu, la început am zis că deh, hai să respect regula care spunea că pe tobogane nu puteau avea acces copii mai mici de 12 ani. Practic, imediat am observat copii destul de mici pentru a avea 12 ani și totuși se dădeau. Copilul începuse deja să se jelească de mama focului pentru că doar asta avea în cap de când venise, plus că nu îi era teamă deloc. Problema era că avea doar 6 ani jumătate, însă destul de dezvoltat.

Și tipic românește am hotărât să mai dau o diferență, după ce am întrebat la casa de bilete dacă se poate. Am achitat diferența de la Standard la Exclusive, dar la intrare nu am vrut să lipesc brățara cea nouă pentru a o pune ulterior băiatului. Dar ghinion, la intrare am găsit un angajat cu exces de zel care a zis că trebuie neapărat lipită. Dar cu un pic de atenție se putea intra și cu ea nepusă la mână.

Mai greu a fost cu dezlipitul și schimbatul de la o persoană la alta. A trebuit multă răbdare și lucrat milimetru cu milimetru. Însă am reușit fără să deteriorăm nimic. Și așa am reușit să mă dau impreună cu fiul meu pe toate aceste tobogane spre extzazul celui din urmă. 🙂 Mi-a luat în jur de 2 ore.

Referitor la gustări, băuturi, existau zeci de chioșcuri, fast-food-uri și chiar restaurante. Majoritatea preferau cash, însă după căutări mai insistente am găsit cel puțin 3 locații la care puteai plăti și cu cardul. Pentru că de data asta nu am avut decât cardul și ceva euro la mine. Oricum vă sfătuiesc să plătiți ori de câte ori aveți ocazia cu cardul, pentru că e mult mai facil iar cursul de schimb este aproape cel oficial.

Nu am stat efectiv într-un loc ci am încercat să vizităm și să ne bucurăm de cât mai multe bazine tematice. Undeva în jurul orei 18.00 (nu uitați că Ungaria este cu o oră înapoi) am hotărât că este suficient și că este timpul să ne întoarcem.

Am mers către vestiare, ne-am schimbat și pe jos din nou până la poarta de acces. Acolo am ieșit ne-am urcat în mașină, dar când să pornesc am observat o hârtie în geam. Am încercat s-o citesc, fără succes, pentru că era complet redactată în ungurește. Am dedus că e vorba de o amendă de vreo 3500 de forinți pentru parcare sau ceva. Fără să stau pe gânduri am aruncat amenda. Unu, pentru că era dată de o firmă particulară, nu de poliție, doi, nu am înțeles nimic, sau aproape nimic din procesul verbal, trei, nicăieri nu era marcat că trebuie să platesc ceva sau vreun semn, ori tonomat și 4, numai de asta nu stă fiscul din România, să le colecteze amenzile ungurilor. În fine, chiar nu am vrut să mă stresez în privința asta.

Așa că mare atenție pe unde parcați. Mai bine întrebați de 2 ori pentru a fi siguri și lămuriți în privința procedurilor și tarifelor. După acest mic incident, m-am îndreptat din nou către Băile Felix, drumul fiind fără alte probleme și cu o durată de o oră și 10 minute de data acesta, traficul fiind mai redus seara.

Din nou la Băile Felix

În ziua dintre vizita la Hajdúszoboszló și Budapesta am hotărât să explorăm împrejurimile imediate ale pensiunii în care eram cazați. Prea multe nu ar fi de vizitat efectiv în stațiune, însă probabil unicul punct de atracție cu adevărat notabil rămâne lacul cu nuferi. Sincer, nu merită ratat și cu siguranță veți rămâne impresionați de frumusețea lacurilor acoperite aproape complet de specii de nuferi dintre care unele chiar foarte rare. Nu uitați să luați cu voi și un aparat de fotografiat profesional. Ar fi păcat să faceți poze numai cu telefonul, oricât de perfomant ar fi acesta. În afară de acestă locație vă mai puteți plimba prin centrul stațiunii dar nu iese în evidență cu chestii ieșite din comun.

O zi la Budapesta

În cea de-a patra zi în jurul orei 08.00 am plecat către Budapesta. Am hotărât totuși să am și ceva forinți la mine și să nu mă bazez exclusiv pe plăți electronice cu cardul, așa că, înainte să merg direct către vama Borș, am oprit la o casă de schimb valutar din Oradea. Recomand un minim de 20.000 de forinți pentru 12 ore petrecute în Budapesta, asta pentru cineva fără prea multe pretenții, iar pe unde este posibil plata cu cardul. Cursurile de schimb oferite sunt mai mult decât acceptabile.

Cu banii în buzunar și cu rezervorul de GPL plin am trecut Vama Borș și m-am îndreptat către capitala Ungariei. Cum am mai spus, exclus, pe cât posibil, alimentarea cu carburant din Ungaria, prețurile fiind sensibil mai mari. Depinde însă și de capacitatea rezervorului și de consum. Drumul a durat undeva în jur de 4 ore și 40 de minute cu o singură oprire de 40 de minute.

Încă de la primul contact cu zonele limitrofe Budapestei, am fost impresionat de arhitectură, curățenie și de faptul că densitatea clădirilor și a locuitorilor este mult mai mică în comparație cu Bucureștiul. Ca și suprafață Budapesta este mai mare dar asta din cauză că totul este mult  mai aerisit. Parcurile și spațiile verzi sunt multe, îngrijite și plăcute ochiului. Pe măsură ce te apropii de centru arhitectura clădirilor este mai mult decât impresionantă.

Încă din seara de dinaintea plecării am căutat pe Waze o parcare ieftină cât mai aproape de centru Budapestei. Am găsit-o, tariful pe oră fiind mult mai ieftin decât în București. Undeva la 5 RON pe oră. Am salvat locația parcării și în momentul ajugerii în Budapesta am selectat locația ca și destinație. Waze-ul m-a dus la fix, fiind o parcare subterană privată. Mi-am zis în sinea mea că în mod sigur de această dată nu voi mai primi nici un fel de amendă. Plătesc dar sunt liniștit din toate punctele de vedere în privința autoturismului. Am luat un tichet de la bariera de la intrare și am parcat mașina chiar la primul nivel deși era aglomerat. Parcarea era construită pe vreo 5 nivele subterane. Am văzut și un punct de informare cu cineva la ghișeu. Vorbea engleză. Am lămurit încă o dată detalii gen tarif, orar de funcționare, etc. Știam că e non stop însă chiar nu vroiam să am vreo surpiză, seara la întoarcere obosit fiind să nu am cu ce mă mai întoarce până dimineața.

Am ieșit din parcarea subterană și am realizat imediat că eram la 3 min de mers de clădirea Parlamentului și aproape de majoritatea punctelor de atracție principale din Budapesta.

Primul obiectiv pe care l-am avut în vedere încă de la început a fost Palatul Parlamentului. Asta și din cauza proximității. Bineînțeles că nu am optat pentru un tur interior acesta fiind foarte scump și trebuia făcut cu programare în prealabil. Așa că pur și simplu l-am admirat pe din afară. Arhitectură superbă în amănunt. Dantelă pură, uimitoare. Am făcut mai multe poze, am contemplat Dunărea și am hotărât să o travesăm, să trecem pe malul Budei pe Podul cu Lanțuri și să vizităm Palatul Buda.

Plimbarea a durat aproximativ 30 de minute și deși nu este departe am hotărât să luăm un trenuleț până în vârful dealului pentru că baiatul deja dădea semne de oboseală. Biletul dus – întors a fost undeva în jur de 8 euro. Ajunși în vechiul castel Buda am început să explorăm împrejurimile. Aspectul medieval este puternin pronunțat, asemănarea fiind izbitoare pe alocuri cu cetatea Sighișoarei.

Am continuat să admirăm frumusețea Biserici Sfântul Mathias și Bastionul Pescarilor. Acesta din urmă mi-a lăsat impresia că m-aș fi întors în timp și că aș fi chiar în mijlocul filmărilor la Urzeala Tronurilor, undeva pe la Debarcaderul Regelui.

Interiorul bisericii este mare și decorat în stil neogotic. Istorie pură condensată in acel loc. Cuvintele sunt de prisos. Vă sfătuiesc să vizitați interiorul. Sigur nu veți regreta. Turul costă undeva la 3000 de forinți pentru 2 persoane. Fără turlă. Acela este un tur separat cu un tarif separat.

De aici deasemenea mai puteți admira panorama Palatului Parlamentului, a Dunării și a întregii Budapeste în toată splendoarea. După acest tur, am hotărât că este timpul pentru o gustare sau chiar un prânz. Am intrat într-un bistro din apropierea pieței Bastionului Pescarilor. Era ceva gen împinge tava, cu preparate specifice bucătăriei maghiare. Pentru 2 adulți și un copil, 2 feluri, băuturi și desert am plătit cu puțin peste 10.000 de forinți.

Cu bateriile reîncăracte și cât de cât odihniți am continuat periplul prin vechea cetate. Am hotărât că este timpul să ne îndreptăm către Aleksander Palace pentru a-l vizita și pe acesta pe din afară. De la Bastionul Pescarilor până acolo nu am făcut mai mult de 10 minute de mers lejer pe jos.

Aleksander Palace este chiar impresionant prin maiestuozitatea sa. Arhitectură imperială fără cusur. Camere imense cu decorații și mobilier în  stil baroc. Plimbarea pe jos de jur imprejur a durat în jur de 30 de minute maxim.

De aici având bilet retur către podul cu lanțuri am așteptat trenulețul în locul indicat. După o așteptare enervantă de 20 de minute acesta ne-a transportat înapoi. Totuși  și-au spălat păcatele prin șferul destul de prietenos și haios care l-a ivitat pe fiul meu de (6 ani) să stea în față și l-a distrat timp de 10 minute, fiind foarte încântat de experiență.

Ajunși pe Podul Lanțurilor am hotărât că ar fi timpul să facem o croazieră pe Dunăre. Adevărata provocare a fost să găsim un vaporaș la un preț acceptabil și care să ofere o plimbare de maxim o oră. Și asta destul de repede pentru că deja era aproape de ora 18.00.

Norocul ne-a surâs și am găsit o ambaracțiune destul de ok undeva la dana 10 sau 12 care pentru 8 euro de persoană ne-a plimbat pe Dunăre preț de o oră. Minunată Budapesta chiar și din perspectiva navigării pe Dunăre.

În jurul orei 19.00 am debarcat de pe vaporaș și am hotărât să ne îndreptăm către Basilica Sfântul Ștefan. Am ajuns la aceasta în jurul ore 20.00 dar era deja închisă. Am admirat-o din exterior și am făcut câteva poze. Am hotărât să ne întoarcem către parcarea subterană pentru a ne întoarce la Băile Felix. Însă nu fără să ne plimbăm un sfert de oră pe celebra Vaci Utca.

Am ajuns la parcare și în jurul orei 21.00 deja plecasem înapoi către hotelul din Baile Felix. Drumul a durat aprox. 4 ore!

Acest articol este în curs de actualizare! 

Evenimente promovate

Events Pro  |  Nu există evenimente create, adaugă câteva te rugăm.

Locații recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Contact